Atractie |

Tag-Archive for » atractie «

Am 14 ani si… sunt atrasa de femei

20 Apr 2010 by sssht

lesbi buna..hmm..mi se pare cam stupid ca am ajuns sa scriu pe un blog de genu,dar cum nu prea pot sa vorbesc cu nimeni cu ADEVARAT…Sa incep cu inceputul..Locuiesc intr-un mic orasel de provincie(nu conteaza numele),am 14 ani,invat la o scoala foarte buna(chiar cea mai buna din judet..da nu cont asta)locuiesc cu mama mea(parintii sunt divortati) am multi prieteni..sunt foarte vorbareata(de obicei) ..Si am o mare Problema!!sunt atrasa de femei!!Mda…intotdeauna am stiut ca este ceva special in legatura cu mine si abia acum incep sa-mi dau seama ce…Stiu ca multi ar putea crede ca este o chestie tipic adolescentina..da nu prea cred..De mica,miau placut fetele..dar nu am vrut sa recunosc..intotdeauna m-am jucat cu baietii,nu am avut papusi ,doar masini pusti etc. Acum 4-5 luni(cv de genu) ,am fost la un majorat si am cunoscut un baiat..am dansat toata noaptea ,am facut schimb de id-uri,nr de telefon etc.imi placea baiatul..dar nu chiar..Avand in vedere faptul ca toate prietenele mele aveau prieten,m-am simtit oarecum obligata sa-mi gasesc s eu un iubit,de teama de a nu fi privita ca o ciudata…In fine..ne-am intalnit de cateva ori…dar m-am plictisit repede(pt ca nu imi placea de el nici ca s amic)..s nu am mai vorbit…In fine..Am observat ca ,de atunci ,nici nu mai sunt interesata de baieti,adica nici nu ma mai uit pe strada,sau la scoala dupa vreunul..in schimb …m-am tot indragostit episodic de cateva fete..logic ca am tinut acest sentiment doar pentru mine…am inceput sa ma uit dupa fete pe strada..dar nu cu intentie..adica ..nici nu mi-am dat seama!!!..in concluzie:AM nevoie de niste sfaturi…multumesc :-*

Tweet This Post

Category: Secrete nevinovate Tags: 14 ani, atractie, femei, fete, lesbi 25 Comments

Sunt lesbi!

29 Jan 2010 by sssht

sssht_lesbi Da, e o afirmaţie şi mi-o menţin cu tărie.
Sunt căsătorită de doi ani. Nu sunt foarte tânără, dar nici suficient de bătrână pentru a nu mă mai considera femeie. S-a întâmplat s-o cunosc pe ea pe net. Am ştiut de la început că suntem din acelaşi oraş, din moment ce am cunoscut-o pe un chat ce reprezenta oraşul meu. Am făcut schimb de adrese de mail şi ulterior ne-am mutat pe messenger. Simplu şi la obiect. Am aflat că a fost măritată, dar că a divorţat. Nu am intrat în detalii. Îmi plăcea să vorbesc cu ea. Simţeam că mă completează. După trei săptămâni de messenger am hotărât că ar fi cazul să ne întâlnim. Ne-am văzut la Mall la o cafea şi ne-am plăcut din prima.
După două zile m-a invitat la ea şi am acceptat. Acolo abia mi-a spus că ea nu a fost niciodată atrasă de bărbaţi şi când şi-a dat seama a renunţat la viaţa de familie, nu era pentru ea. La început m-a speriat lucrul ăsta, dar pe parcus am început să devin curioasă. Şi aşa am ajuns cu ea în pat.
Sigur că asta n-ar fi o problemă, sau poate pentru România ar fi, dar nu şi pentru mine. Mă simt cu ea mai bine decât m-aş fi simţit vreodată cu vreun bărbat. Problema e că n-am curaj să-i spun soţului meu. N-am curaj să le spun părinţilor mei. N-am curaj să spun nimănui. Şi cu toatea astea nu mai suport nici o atingere masculină. Nu ştiu cum să-mi înving teama de-a mărturisi. Pentru că e clar, nu voi mai fi aceeaşi niciodată. În plus, m-am îndrăgostit de ea. M-am îndrăgostit de atingere feminină. De ce se află dincolo de atingere.
Cum să-mi înving teama, învăţaţi-mă!