Secrete Nevinovate |

Archive for the Category »Secrete nevinovate «

Am 14 ani si… sunt atrasa de femei

20 Apr 2010 by sssht

lesbi buna..hmm..mi se pare cam stupid ca am ajuns sa scriu pe un blog de genu,dar cum nu prea pot sa vorbesc cu nimeni cu ADEVARAT…Sa incep cu inceputul..Locuiesc intr-un mic orasel de provincie(nu conteaza numele),am 14 ani,invat la o scoala foarte buna(chiar cea mai buna din judet..da nu cont asta)locuiesc cu mama mea(parintii sunt divortati) am multi prieteni..sunt foarte vorbareata(de obicei) ..Si am o mare Problema!!sunt atrasa de femei!!Mda…intotdeauna am stiut ca este ceva special in legatura cu mine si abia acum incep sa-mi dau seama ce…Stiu ca multi ar putea crede ca este o chestie tipic adolescentina..da nu prea cred..De mica,miau placut fetele..dar nu am vrut sa recunosc..intotdeauna m-am jucat cu baietii,nu am avut papusi ,doar masini pusti etc. Acum 4-5 luni(cv de genu) ,am fost la un majorat si am cunoscut un baiat..am dansat toata noaptea ,am facut schimb de id-uri,nr de telefon etc.imi placea baiatul..dar nu chiar..Avand in vedere faptul ca toate prietenele mele aveau prieten,m-am simtit oarecum obligata sa-mi gasesc s eu un iubit,de teama de a nu fi privita ca o ciudata…In fine..ne-am intalnit de cateva ori…dar m-am plictisit repede(pt ca nu imi placea de el nici ca s amic)..s nu am mai vorbit…In fine..Am observat ca ,de atunci ,nici nu mai sunt interesata de baieti,adica nici nu ma mai uit pe strada,sau la scoala dupa vreunul..in schimb …m-am tot indragostit episodic de cateva fete..logic ca am tinut acest sentiment doar pentru mine…am inceput sa ma uit dupa fete pe strada..dar nu cu intentie..adica ..nici nu mi-am dat seama!!!..in concluzie:AM nevoie de niste sfaturi…multumesc :-*

Tweet This Post

Category: Secrete nevinovate Tags: 14 ani, atractie, femei, fete, lesbi 25 Comments

Mă zdrobeşte, mă omoară, dar eu vreau şi a doua oară

03 Feb 2010 by sssht

dreamingofyou Ştiţi cum e aia: mă zdrobeşte, mă omoară, dar eu vreau şi a doua oară? Cam asta păţesc eu acum. Povestea e simplă, stupid de simplă. Atât de simplă că mă oftic pe mine pentru că sunt atât de proastă. Şi asta pentru că totul în viaţa mea a fost incredibil de raţional. Atât de raţional încât am ştiut mereu cu cine trebuie să mă mărit, de ce el şi nu altul, etc. Bine, înţelegeţi ce vreau să spun. Sunt pe lângă treizeci de ani, în curând, aşa că pot începe crede că înnebunesc de-a binelea, ceea ce nu ar fi chiar imposibil.
Nu ştiu dacă m-am îndrăgostit, dar aşa simt. Mi se pare stupid şi copilăresc. Nu vreau să fiu îndrăgostită de acel bărbat. Nu vreau să fiu îndrăgostită de nimeni. Dar se pare că nu pot alege. Nu pot pune capăt unei simţiri, indiferent cât de mult aş încerca. Iar lucrul ăsta nu e deloc raţional sau logic. Adevărul e că nu prea ştiu ce vreau de la mine în această precisă situaţie. Sunt sigură că, până la urmă, raţionalul va învinge, ca de obicei. Dar mă întreb dacă e normal să-mi bazez întreaga viaţă doar pe raţional? Şi dacă nu e normal, oricum n-aş şti cum să ies din situaţia asta. Problema e între mine şi mine. Pentru că celălalt nici nu visează că eu aş putea avea sentimente pentru el. Şi nici nu va şti vreodată, pentru că e doar problema mea. În nici un caz a lui. Şi n-aş vrea să cad în patetism.
De fapt nu vreau un sfat. Nu vreau nimic. Trebuia doar să strig lucrul ăsta în speranţa că mă voi simţi mai bine. Am nevoie să mă eliberez. Şi cum nu-mi pot spune decât mie ce se întâmplă în sufletul meu, e cu atât mai dificil. Aşa că las secretul meu în grija tuturor.