Poţi să ai un divorţ reuşit?
Alăturarea de termeni pare extrem de bizară, cel puţin la prima vedere. Şi totuşi. Eu cred că se poate. Şi mi-ar plăcea să dezvoltăm acest subiect împreună.
Category: In pauza de secrete
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
20 Responses
Leave a Reply
Da. Poti. Daca nu esti atat de nebun incat sa contesti ca cel pe care nu-l mai iubesti/nu te mai intelegi e totusi acelasi om de care te-ai indragostit si cu care ai trait o bucatica din viata ta, da, poti. Eu am avut parte de asa ceva, ne-am sarutat dupa ce-am iesit de la judecatorie…si locuim, fiecare in casuta lui, aproape vis-a-vis, pe aceeasi strada.
Ei, Manole, eu zic ca mai sunt si cazuri fericite, cum a fost al tau. Ca de putut se poate, dar se si vrea? Cred ca aici e adevarata problema. In cazul de mai sus s-a vrut sau s-a acceptat, dar asta se intampla destul de rar. Eu stiu? Ma mai informez asupra subiectului.
reusit,……… din ce punct de vedere?
Io am avut un divortz reusit si chiar dragutz as putea spune!Din punct de vedere al comunicarii zic asta!Dupa ce s-a terminat totul, am fost la un restaurant impreuna si am papat de pranz si atat!Mai vb uneori, dar pur si simplu astazi, aici realizez ca a fost ceva foarte bun in viata mea!Ma simt fericita si implinita si nu as fi avut ceea ce am acum!Pastrez doar amintirile frumoase ale acelei perioade li le respect deoarece sunt o bucatzica din sufletul meu, dar nimic altceva!Punkt!
@Manole
Asta chiar e ceva destul de rar întâlnit. La ce vârstă s-a întâmplat?
@Oana
Te-ai informat?
@Mihai
Reusit, din puctul de vedere… de a nu fi o catastrofa daca nu altfel.
@Ana lu’ Manole
Din punct de vedere al comunicarii am inteles. Dar din punct de vedere a sufletului cum a fost?
Fiecare alegere ne apartine. Inclusiv cea referitoare la celalalt. Am cam facut ce-am vrut, bune sau rele, la batranete m-am stricat la cap=))
Dupa parerea mea daca il renegi pe celalalt, te renegi pe tine, timpul tau si cel mai important ca parte din ansamblu, o vina ai si tu insuti. Cum sa dau cu piatra? Am dormit langa, am mancat cu, am trait cu…7 ani este enorm pentru timpul unui om. Cand am divortat aveam 29 de ani.
Oana, a incercat sa ma traga in mizeria unui divort obisnuit, n-a reusit. A inteles repede. Si nici acum, daca ar fi sa reexperimentez, tot asa as proceda, chiar daca de data asta poate, cel actual, n-ar fi la fel de intelept…
Sssht, tinand cont ca stiu multi avocati, pot spune si ca m-am informat. De obicei se petrec nasol. Foarte nasol. Pana acum nici unul din avocatii aia nu mi-a spus ca ar fi vazut ceva ok. Singurul caz foarte misto pe care-l stiu e cel al unor fini de-ai mei. Au divortat si apoi au dat chef, fericiti ca au scapat
Manole, da, vezi? Mai tine si de intelepciunea celuilalt, iar majoritatea nu o au.
@oana,
sincera sa fiu, mi-e mila de tine! dar rau de tooooooooot!mai informeaza-te apropos de divortz si de avocatzi in zilele noastre(spatiu,timp)pe bune, mai bine ca nu ai plecat spre Londra!apoi cine stie ce s-ar fi intamplat!vaiiiiiiiiiiiiiiiiiiii………….mi-e mila!sincer!
p.s.tot pt.oana:
p.s.de la mine pentru tine…hmmm…nu ca ti-as fi prietena,..ci doar ca…mi-e mile da tine!sic!;)
http://www.youtube.com/watch?v=fcokoGjTpCQ&feature=related
Uite, asta e cel mai la indemana exemplu. Articolul este pentru una, iar discutia a deviat in balarii, asta e ceva pe care refuz sa inteleg…Asa si cu divortul…Celalalt (chiar mai putin intelept) are nevoie de partener ca sa se certe . Cand doi oameni au hotarat sa divorteze, si sunt hotarati, nu se joaca doar cu vorbele, inseamna ca cel putin unui dintre ei, nu-i mai pasa. Cum poti sa te certi cu cineva caruia nu-i mai pasa, care vede prin tine, mult mai departe?
1.Da, Manole you’re right!Scz, dar am fost foarte rautacioasa aseara si rog frumos stapanul acestui blog sa stearga cele doua postari care is offtopic oricum!
2.La intrebarea care am primit-o!Raspuns:Cu sufletul nu a fost nici greu dar nici usor!La inceput greu de acceptat!Dar timpul le rezolva pe toate!
O duminica frumoasa la toata lumea!
S-ar putea sa sune paradoxal dar eu cred ca sansele “reusita” divortului sunt direct proportionale cu cat de reusita a fost casnicia (cel putin pana la un punct).
Ana lu’ Manole, sigur ca nu suntem prietene, pentru ca prietenii mei sunt inteligenti
Putini si buni.
O doamne, ce s-a intamplat aici?
@Manole
Inclin sa iti dau dreptate, neavand nici un contra argument. Totusi cred ca pentru scenariul descris de tine este nevoie de tone de energie. Energie care de obicei o gasesti foarte greu in asemenea situatii. Ma-nsel?
@Oana
Pai aceia care ajung la avocati e clar ca nu sunt tocmai pe drumul cel bun. Sau fara avocati nu se poate deloc?
@Ana
Imi parea rau dar stergerea de comentarii si cu mine nu ne intelegem prea bine.
@Kami
Suna paradoxal insa s-ar putea sa ai dreptate.
Energie? La final, nu cred. Pana atunci, da.
Sau, hai sa-ti spun altfel :
Am fost impreuna 7 ani. Am aflat repede ca nu merge ceva. Am stiut exact ce nu merge. Energia mi-am consumat-o in toti acei 7 ani, sa schimb, sa ajut. Crede-ma la final, stiam si aveam constiinta curata ca am incercat orice si totul. Ooo, 7 ani…de incercari…dar mai ales de esecuri…Eu l-am ales, eu am trait cu el. Alegerea mea. Trebuia sa incerc.
Intelegi? La final, nimic nu ma mai putea umili, enerva si asta se simtea/vedea din atitudinea mea si mai presus de toate nici nu ma mai putea determina sa ma intorc! O alegere la fel de ferma ca cea prima. Fara nicio privire inapoi.
Au trecut de atunci 14 ani. Am constatat ca aceasta atitudine de toleranta si incercari am adoptat-o si pentru ceilalti apropiati din jurul meu. Ma face sa ma simt bine, stiind ca am incercat atat de multe sau destule, incat sa nu am regrete in mine insumi, fiind ca de mine nu pot sa ma ascund niciodata(mor de frica de a ajunge sa cred in propriul basm!)!
Si, ca si concluzie, cred ca asta a fost deosebirea dintre divortul meu si al altoral…am epuizat energia pe parcursul casatoriei si nu la final.
O casatorie reusita = atunci cand cei doi se-nteleg ok mult timp . In replica , un divort ar trebui sa fie ” reusit ” , atunci cand se termina cu : scandal , injuraturi , mobila taiata in jumatate cu ferastraul , scoaterea la iveala a celor mai intime secrete si facute publice , etc alte cacaturi din astea . Dupa parerea mea , asta s-ar numi un divort “reusit ” . O despartire linistita , cu zambetul pe buze , poate cu o amaraciune in suflet , neexteriorizata , sigur ala este un divort ” nereusit ” , de cacat , fiidca nu la asta se asteapta cei din jur.
Parerea mea .
Eu as zice ca-i mai bine fara casatorie, asa n-ai de cine sa divortezi si nu te doare capul.
am vazut un caz in care au divortat, au iesit frumos de manuta si locuiesc in aceiasi casa de 3 ani si se inteleg de minune. Mentionez ca pana atunci stiau toti vecinii ca cei doi sunt acasa, acuma e liniste si pace
Nu stiu, daca ma intrebi despre divortul cu acte. Pot banui ca se poate si precipitat sau violent, si linistit sau pasnic. Pot banui ca depinde de foarte multe aspecte povestite si mai sus, de la caracterele personajelor pana la inteligenta lor, de la miza in sine actiunii pana la perceperea sau nu a repercursiunilor ei. Despre despartiri de parteneri fie de convietuire, fie de bussiness as fi mai aproape de terenul meu